Stiu. Simt. Stiu ca nu pot.Nu depinde de mine de data asta. Nu te pot aduce inapoi,oricat mi-as dori. Nu stiu cum. Nu gasesc o modalitate.Nu gasesc aripi sa zbor pana la tine.Ma gandesc sa te sun. Dar nu e nimeni sa-mi poata raspunde. Ma gandesc sa-ti scriu... sau mai bine iti fac o vizita. Asa neasteptata, cum nu-ti place tie. Dar nu gasesc usa casei tale, nu-mi amintesc strada, numarul...nici macar orasul. Da-mi un semn. Spune-mi ca esti bine...Trimite-mi flori. Da-mi mesaje. Intoarce-te acasa. Spuneai ca nicaieri nu e mai bine ca acasa. Acum, eu te astept in aceasta casa goala. Tu nu esti aici. Poate nu-ti mai place acasa. Ok, atunci spune-mi unde esti, iar casa mea va deveni oriunde inseamna acasa pentru tine. Stii ca nu suport sa astept, nu am rabdare. Obisnuia sa-ti placa nerabdarea mea. Cobor din tren fericita ca ma astepti in gara. Niciodata nu am fost atat de inspaimantata ca acum, nu-ti vad chipul, nu te gasesc in multimea asta nebuna ce ma inconjoara....Realizez...imi lipsesti..."Asa cum desertului ii lipseste ploaia "...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu