Alfabet.

De la A-Z – Claudia Nastase J

Te vad zburand cu ochii inchisi prin norul mare Albastru ce protejeaza Brasovul. Savurezi Clatite pe un ritm de Dans aparte, stiut doar de tine. Esarfa iti este purtata de Fluturii multi-colori. Gandul iti fuge acasa, la Gemul de capsune al mamei noastre. Brusc, te trezesti aruncata intr-un Hamac in linistea Insulei pe care dintotdeauna ti-ai dorit sa locuiesti. In departare, o Lebada singuratica se lasa purtata de valurile Marii, de Nuferii albi si impunatori.  Picioarele ti se afunda in nisipul fierbinte, te simti frumoasa…Iti vad parul lung prins lateral cu o Orhidee.

Esti ca Primavara J O primavara ce poarta o Rochie alba, lunga. O primavara ce ofera numeroase Surprize celor dragi. Nu ai mai intalnit niciunde acel Turcoaz al marii atat de tulburator si totodata linistitor.

Gandul iti fuge la povestea de dragoste ireala ce ti-ar placea sa o traiesti. Ti-ar placea sa gasesti o fiinta, un om sau neom, un Vampir sau doar un suflet care sa te idolatrizeze, sa te iubeasca mai mult decat orice. Iti iei zborul Zambind…convinsa ca, mai devreme sau mai tarziu, sufletul tau pereche te va gasi..

Albastru                          

Brasov

Clatite

Dansul

Esarfele

Fluturii

Gemul de capsune J

Hamac

Insulele

Lebada

Marea

Nuferi

Orhidee

Primavara

Rochiile

Surprizele

Turcoaz

Vampir

Zambetul

Te iubesc.

Iluzii

Nu ar trebui considerate poveşti de dragoste numai cele împărtăşite, în care un El  iubea o Ea, şi Ea îi răspundea pe măsură. Dar când o Ea iubea un El şi El habar n-avea?!

El habar n-avea, în sensul că nu percepe câtă iubire îi este destinată. Iluziile care se creează, care dau impresia unui viitor strălucit, sau cel puţin aşa credeam, sunt false. Am obosit să creez aceste iluzii. Au tot venit schimbări în viaţa mea care mi-au dat de înţeles că viitorul “sună bine”, dar au fost şi acestea false. Realitatea este că, trecutul a fost cu lucruri bune şi rele, şi viitorul va fi la fel. Prezentul însă…mă stârneşte, mă provoacă. Mă provoacă să iubesc mai mult, să dăruiesc, să zâmbesc, să fiu atentă la cei din jurul meu care îmi dau impresia falsă de ‘prieteni’, şi să simt totul la intensitate maximă. Ultimile luni au fost ireale, la care mă întreb şi acum dacă am visat sau dacă a fost realitate..

Cantitatea de iubire pe care o poate oferi fiecare dintre noi celuilalt este infinită. Realitatea mă provoacă să întrec infinitul. A început să îmi fie dor doar de o ” simplă ” îmbrăţişare, de o privire, de o atingere uşoară a mâinii, de un ” te iubesc”.