Scrisoare de multumire.

Stii ce am uitat sa fac de ceva timp ? Am uitat sa-ti multumesc.
Asa ca multumesc. Multumesc chiar si pentru visele desarte, chiar si pentru lacrimile si nervii pe care mi i-ai provocat de nenumarate ori. Asa esti tu. Incapatanat. Irascibil. Asa eram si eu. Dar am invatat ca unul dintre noi doi trebuie sa cedeze, asa ca,  te-am lasat sa ma inveti sa fiu calma, puternica si ambitioasa. Multumesc pentru multumirile tale. Multumesc .Si nu uita : "multumesc" de astazi, maine se poate transforma in " nu te mai suport " :). Dar astazi, acum, aici ..iti multumesc.

Pentru tine, prieten drag.

Azi nu te iubesc.Pentru ca azi te iubesc toti din viata ta.E o zi speciala pentru tine.Desi e o zi speciala, m-am decis sa nu te iubesc astazi.In  schimb, iti promit ca te voi iubi toate celelalte 364 zile din an. Azi toti iti sunt alaturi, iar eu iti promit ca iti voi fi alaturi mereu. Azi toti iti ofera cadouri, eu iti promit ca al meu va veni mai tarziu, cand te vei astepta mai putin.Sau poate l-ai primit deja J . Azi te las sa fi fericita cu ei, sa razi, sa tipi, sa ai lacrimi in ochi cand iti canta “LA MULTI ANI”. Eu o sa-ti cant maine, cand ei nu vor mai fi acolo. Azi nu-ti fac urari. O sa am grija sa-ti aduc iubirea, fericirea si prietenia ce ti-o promit ei in  toate celelalte 364 de zile din an. Azi iti repet un singur lucru, pe care il stii de atatia ani : ”Daca viata este o poveste vreau sa stii, ca tu esti printesa mea in fiecare zi!”

Wake me up when september ends.

E un septembrie urat. Obisnuiam sa iubesc septembrie. Pentru mine insemna de fiecare data noi prieteni,noi locuri de vazut, amintiri de impartasit, colectia de frunze maronii adunate din Cismigiu. Unde e septembrie de ieri? Septembrie ala plin de emotie si sentimente ravasite. Ravasite in mod placut. Septembrie care ma "obliga" prin astenia lui specifica, sa ma indragostesc de fiecare om ce-mi iesea in cale. Septembrie in care petreceam la aniversarile prietenelor mele. Septembrie. Iubeam septembrie. Septembrie de azi e urat, si trist, si cenusiu. Au disparut sentimentele ravasite,emotiile iar parcul e gol, parca nicio frunza nu are rostul ei. Septembrie de ieri a plecat si a lasat in locul lui un septembrie ce nu se poate integra. Si doar eu si septembrie de ieri stim motivul...

Momente fara suflet.

Bad day...Bad year...
Tot ce iubeam, am ajuns sa urasc.Ce ma ingrijoreaza cu adevarat e faptul ca nu e doar o stare de moment, ci incapatanarea sentimentelor mele negative de a sta implantate adanc in sufletul si mintea mea. Urasc..Te urasc. Ca m-ai facut sa am atata incredere in tine.Te urasc pentru ca te crezi superior si in ochii mei nu esti deloc asa. Esti un simplu om. Esti doar ...mai bine ma abtin, ca poate la un moment dat vei citi asta. Nu inteleg cum ajung mereu asa : cu sufletul in noroi. De ce si tu ? Si ajung sa ma simt din nou vinovata ca te-am crezut diferit. Si stai asa ! Ca nu ma refer doar la tine, ci la voi toti. Ati avut nevoie de mine, am fost acolo. Ati suferit langa mine, am fost acolo ! Asa...ia explica-mi acum, tu unde esti ? Unde esti astazi, cand vreau doar un " Bai Cristina, esti bine?" Eh ghici ce?! Nu nu sunt. Nu vreau sa fiu. Nu cred ca mai vreau la nicio facultate. Ce poate fi atat de grav daca renunt la amandoua ? Si daca renunt ce?! E dreptul meu!! Pacat ca nu ma caracterizeaza fuga, ca as fugi acum...ca la un maraton.Pff...Si inca ceva! De ce minti? Cum te poti uita in ochii mei si sa minti cu atata nerusinare?! Esti intr-adevar un om puternic , ca daca nu ai fi...nu ai putea sa minti asa ! Vreau sa dorm...sunt ataaat de obosita...Sunt obosita sa mai am incredere in oameni. Aaa da, mi-am amintit. Pana si el m-a dezamagit astazi. Si nu au trecut nici 48 de ore de cand i-am marturisit ca simt ca pot avea incredere in el.Minciuni!! Si tu ..si tu ...si tu.. Toti la fel. Sunt clipe in care,oricum ar sta corpul, sufletul e in genunchi. Sufletul meu e in genunchi.