Lupta intre suflete

De ce mi-e atat de greu sa va impartasesc voua, prietenilor mei din totdeauna, ce am pe suflet ? De ce nu pot sa-mi exprim sufletul in fata voastra ? De ce va las mereu sa vedeti doar partea amuzanta a durerii pe care o simt, desi stiu ca ochii ma tradeaza ? De ce de fiecare data cand simt ca sufletul meu nu e pe calea corecta, aleg sa zambesc si sa ma prefac ca nu ma afecteaza ? Adevarul e total diferit de ce arat. Si m-am saturat sa ma simt duala, sa nu-mi gasesc linistea si pacea, sa zambesc si sa nu vorbesc cu sufletul - ci cu mintea. M-am saturat sa existe doua suflete in mine. Adeseori dau vina pe zodie. Nu e asa. Nu e doar ea de vina pentru dualitatea mea. Si nu va spun ce simt pentru ca mi-e teama ca nu o sa intelegeti. Nu inteleg eu dar voi...Cum sa va rog sa intelegeti depresiile mele zilnice, starile mele de spirit schimbatoare ? Cum sa va acuz ca aveti incredere in mine, cand eu nu am incredere in mine ? Cum sa plang in fata voastra, daca nu plang nici macar pentru mine... Dezamagirea nu o accept pentru mine, dar verbal in fata ta. Si a ta. Si a ta... Si mi-e dor sa vorbesc cu voi. Mi-e dor sa-mi manifest sentimentele exact asa cum le traiesc. Dar cum sa fac asta cand mi-e atat de teama ca nu voi fi inteleasa ? Asternandu-mi gandurile pe hartie, realizez ca mi-e mai teama de reactia voastra decat de propriile mele sentimente. Mi-e teama sa nu ma considerati slaba, cand mereu fac pe invincibila. Mi-e teama sa nu credeti ca exagerez trairile de zi cu zi. Totodata stiu, ca exista un numar de persoane, pe care sunt binecuvantata sa ii am ca prieteni, care vad dincolo de zambete, de emotii false, de trairi amanate. Dar nici cu voi nu pot vorbi, nici voua nu va pot arata sufletul meu pentru ca voi sunteti adevaratii puternici, invincibili, care spun ce simt si ce traiesc fara sa le fie teama ca ceilalti nu inteleg. Mi-e dor de acasa. De casa sufletului meu. Mi-e dor de mine... Cateodata mi se pare ca viatra voastra e asa simpla, comoda, uimitor de placuta...Si-mi doresc si eu liniste si comoditate. Nu aveti cum sa ma invinuiti pentru asta. La urma urmei, toti ne dorim. Si imi mai doresc sa ma simt intreaga, palpabila, umana. Dar cum fac asta ? Cum imi redau increderea in propriile forte ? Exista oare o sursa de fericire continua pe care voi ati gasit-o ? Daca da, unde e?
In sufletul vostru...

Sau poate ca sunteti si voi la fel ca mine. E mai simplu sa zambesti decat sa plangi. E mai simplu sa nu-ti arati adevaratele trairi. E mai simplu sa iubesti, decat sa te lasi iubit. Poate ca in fiecare dintre voi exista o continua lupta intre doua suflete. Dar ochii vostri nu va tradeaza. Asa ca tind sa cred ca nu. Ca voi sunteti puternici, invincibili, dar umani. Eu in schimb, ma simt umana si atat. Obisnuiam sa ma descriu ca o sensibila puternica si stiu ca asa eram ! Dar ceva s-a rupt. Sufletul sensibil a pierdut lupta in fata sufletului puternic....

Cand doare cicatricea ne doare rana veche sau faptul c-am uitat-o ?

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
“ Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai. Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”

Iubesc ca mai apoi, sa ma las iubita.

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poti face este să fii o persoana iubită. 
Restul ... depinde de ceilalţi. 
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie 
Altora s-ar putea să nu le pese. 
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere 
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi 
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai. 
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute 
Dupa aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva. 
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci 
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor 
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva 
Am învăţat că oricum ai tăia 
Orice lucru are două feţe 
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde 
S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi 
Am învăţat că poti continua încă mult timp 
Dupa ce ai spus că nu mai poţi 
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie 
Indiferent de consecinţe 
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc 
Dar nu ştiu s-o arate 
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat 
Dar nu am dreptul să fiu si rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că, daca cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu 
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. 
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten 
Oricum te va răni din când in când 
Iar tu trebuie să-l ierti pentru asta. 
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii 
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi 
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, 
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. 
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa 
personalitatea 
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii 
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc 
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. 
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc 
Şi nu faptele sale 
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru 
Si pot vedea ceva total diferit 
Am învăţat că indiferent de consecinţe 
Cei care sunt cinstiti cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore 
De către oameni care nici nu te cunosc. 
Am învăţat că si atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat 
Cand te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. 
Am învăţat că scrisul 
Ca şi vorbitul 
Poate linişti durerile sufleteşti 
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult 
Iţi sunt luaţi prea repede ... 
Am învăţat că este prea greu să-ti dai seama 
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile. 
Am învăţat să iubesc 
Ca să pot să fiu iubit.

Christina Aguilera - You Lost Me

Someone needs to tell my heart...

Sa-i spuna cineva inimii mele ca s-a terminat. Sa accepte... Sa o determine sa iubeasca singuratatea in care traieste ! Spune-i tu . Priveste-mi inima si fa-o sa inteleaga ca singuratatea ii e cel mai bun prieten. Nu o mai lasa sa viseze, nu o mai lasa sa zboare. Pentru ca zborul e scurt, iar caderea prea lunga.