Iluzii

Nu ar trebui considerate poveşti de dragoste numai cele împărtăşite, în care un El  iubea o Ea, şi Ea îi răspundea pe măsură. Dar când o Ea iubea un El şi El habar n-avea?!

El habar n-avea, în sensul că nu percepe câtă iubire îi este destinată. Iluziile care se creează, care dau impresia unui viitor strălucit, sau cel puţin aşa credeam, sunt false. Am obosit să creez aceste iluzii. Au tot venit schimbări în viaţa mea care mi-au dat de înţeles că viitorul “sună bine”, dar au fost şi acestea false. Realitatea este că, trecutul a fost cu lucruri bune şi rele, şi viitorul va fi la fel. Prezentul însă…mă stârneşte, mă provoacă. Mă provoacă să iubesc mai mult, să dăruiesc, să zâmbesc, să fiu atentă la cei din jurul meu care îmi dau impresia falsă de ‘prieteni’, şi să simt totul la intensitate maximă. Ultimile luni au fost ireale, la care mă întreb şi acum dacă am visat sau dacă a fost realitate..

Cantitatea de iubire pe care o poate oferi fiecare dintre noi celuilalt este infinită. Realitatea mă provoacă să întrec infinitul. A început să îmi fie dor doar de o ” simplă ” îmbrăţişare, de o privire, de o atingere uşoară a mâinii, de un ” te iubesc”.