Bad day...Bad year...
Tot ce iubeam, am ajuns sa urasc.Ce ma ingrijoreaza cu adevarat e faptul ca nu e doar o stare de moment, ci incapatanarea sentimentelor mele negative de a sta implantate adanc in sufletul si mintea mea. Urasc..Te urasc. Ca m-ai facut sa am atata incredere in tine.Te urasc pentru ca te crezi superior si in ochii mei nu esti deloc asa. Esti un simplu om. Esti doar ...mai bine ma abtin, ca poate la un moment dat vei citi asta. Nu inteleg cum ajung mereu asa : cu sufletul in noroi. De ce si tu ? Si ajung sa ma simt din nou vinovata ca te-am crezut diferit. Si stai asa ! Ca nu ma refer doar la tine, ci la voi toti. Ati avut nevoie de mine, am fost acolo. Ati suferit langa mine, am fost acolo ! Asa...ia explica-mi acum, tu unde esti ? Unde esti astazi, cand vreau doar un " Bai Cristina, esti bine?" Eh ghici ce?! Nu nu sunt. Nu vreau sa fiu. Nu cred ca mai vreau la nicio facultate. Ce poate fi atat de grav daca renunt la amandoua ? Si daca renunt ce?! E dreptul meu!! Pacat ca nu ma caracterizeaza fuga, ca as fugi acum...ca la un maraton.Pff...Si inca ceva! De ce minti? Cum te poti uita in ochii mei si sa minti cu atata nerusinare?! Esti intr-adevar un om puternic , ca daca nu ai fi...nu ai putea sa minti asa ! Vreau sa dorm...sunt ataaat de obosita...Sunt obosita sa mai am incredere in oameni. Aaa da, mi-am amintit. Pana si el m-a dezamagit astazi. Si nu au trecut nici 48 de ore de cand i-am marturisit ca simt ca pot avea incredere in el.Minciuni!! Si tu ..si tu ...si tu.. Toti la fel. Sunt clipe in care,oricum ar sta corpul, sufletul e in genunchi. Sufletul meu e in genunchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu