E un septembrie urat. Obisnuiam sa iubesc septembrie. Pentru mine insemna de fiecare data noi prieteni,noi locuri de vazut, amintiri de impartasit, colectia de frunze maronii adunate din Cismigiu. Unde e septembrie de ieri? Septembrie ala plin de emotie si sentimente ravasite. Ravasite in mod placut. Septembrie care ma "obliga" prin astenia lui specifica, sa ma indragostesc de fiecare om ce-mi iesea in cale. Septembrie in care petreceam la aniversarile prietenelor mele. Septembrie. Iubeam septembrie. Septembrie de azi e urat, si trist, si cenusiu. Au disparut sentimentele ravasite,emotiile iar parcul e gol, parca nicio frunza nu are rostul ei. Septembrie de ieri a plecat si a lasat in locul lui un septembrie ce nu se poate integra. Si doar eu si septembrie de ieri stim motivul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu