29 iunie.

Era a doua zi la mare. De la etajul 1 al hotelului unde eram cazata, observ pe terasa o persoana cu un ras cam zgomots. Mi se parea cunoscut...Cobor, in blugii mei scurti si tricoul roz primit cadou de la prietena mea. Ma apropiam de el desi drumul meu nu ar fi trebuit sa fie in directia lui....O vad pe Andreea alergand spre mine si tipand :"Criss, hai sa-ti prezint pe cineva "...El, un tip de vreo 17-18 ani, inalt, cu parul saten, ondulat, ochi albastri, doua gropite fermecatoare si ca totul sa para perfect - a inrosit atunci cand m-am prezentat. Prima mea reactie a fost aceeasi, obrajii mei au luat foc. S-a prezentat scurt , dupa care a inceput din nou sa zambeasca,putin cam prea mult. M-a invitat sa ne plimbam.Am acceptat. Evident :) Am observat ca era accidentat la mana stanga si la ambele picioare. Se scuza, dand vina pe un coleg de fotbal, dar eu stiam ca picioarele lui stangi erau motivul accidentarii. A vorbit vreo 2 ore. Doar el. In cele 2 ore petrecute, aflasem despre el mai multe decat stiam despre mine. Inca imi amintesc nisipul ud si urmele pe care talpile noastre le lasau pe plaja pustie.Totodata am aflat de ce rasul lui zgomotos mi se parea familiar, pentru ca petrecusem cateva ore in tren, compartiment langa compartiment, iar rasul lui imi tot intrerupea lectura.Cine ar fi crezut ca o persoana cu un ras atat de enervant , putea fi atat de dulce ? Acesta avea sa fie doar inceputul. Au urmat cele mai frumoase luni de pana acum. Imi amintesc ca, intr-o zi de marti, intr-o oarecare martie, mi-a propus sa fiu sotia lui. Si eram copii. El visa, eu ii iubeam visele. El ma iubea, si eu iubeam sa fiu iubita de el. Imi amintesc totodata primul cadou primit de la el, imi amintesc cum parul meu ondulat se lipea de obrajii umezi de lacrimi...Oh Doamne, imi amintesc prima lui intalnire cu ai mei...Cate emotii aveam, ce sentimente puternice ne legau ! Stiu cum radea, stiu cum ii sclipeau ochii, stiu care erau melodiile si filmele lui preferate. Stiam despre el mai multe decat stiam despre mine...Imi amintesc vocea lui, cand imi canta asa cum ii canti unui copil sa adoarma...Imi amintesc cum adormea, iar eu il priveam nopti la rand.Ma uimea legatura dintre noi...parca era acolo de prea mult timp. Iubeam sa-i sarut ochii. Adevarul e ca avea ochii prea frumosi. Il iubeam cu toata fiinta mea, si totusi, am hotarat sa renunt la fericire...crezand ca locul meu nu e langa el...