Am privit ploaia timp de 35 de minute...am infruntat-o fara umbrela, fara adapost, fara sa simt senzatia de frig sau de umiditate..Am lasat-o sa ma mangaie...de zeci de ori pe secunda...o ploaie torentiala. Si pentru prima data, nu am simtit nevoia sa ma ascund, sa ma feresc de ea. M-am hotarat, fara ca macar sa-mi propun asta, sa o infrunt..Am asteptat sa ma obisnuiesc cu senzatia rece a picaturilor de apa pe corpul meu cald..dupa care am invatat sa o iubesc...Am incercat sa-mi fac ordine in ganduri...in zadar...Am incercat sa imi oblig corpul sa o ia la fuga...in zadar...Am incercat sa il privesc...in zadar...Asa ca am iubit-o ! Fiecare picatura de apa, fiecare tremur al corpului meu, fiecare lacrima...Sau poate era doar ploaia...Poate nu plangeam eu...ci ploaia..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu